Printr-o scrisoare deschisa transmisa presedintelui Traian Basescu, unul dintre fostii lideri ai minerilor din Valea Jiului din 1977, Costica Dobre (foto), afirma ca in Raportul Tismaneanu au fost publicate „intentionat“ afirmatii si relatari false cu privire la persoana sa. Dobre atrage atentia ca in raportul mentionat prenumele sau nu a fost reprodus corect, in loc de Costica fiind trecut Ioan. Acesta este motivul pentru care Costica Dobre considera ca drepturile sale „au fost serios compromise „de Presedintele Romåniei personal“

De altfel, Dobre a avut serioase probleme in anii ’90, generate de aceasta confuzie, mai ales cånd a cerut azil politic in Anglia si a fost obligat sa demonstreze ca, impotriva zvonurilor, el a fost unul dintre liderii minerilor din Valea Jiului-1977. In consecinta, el il someaza pe Traian Basescu sa publice „scuze si corectii complete“ pe site-ul Presedintiei si „in cele mai citite cotidiane centrale din Romånia“, amenintånd ca va cere si plata unor „daune substantiale pentru a compensa pagubele“ pe care i le-ar fi adus Raportul Tismaneanu

Fostul lider din Valea Jiului a declansat anul trecut un scandal dupa ce ne-a declarat ca, in 1990, Virgil Magureanu i-ar fi cerut sa-l asasineze pe generalul de securitate Emil Macri. In replica, fostul sef al SRI l-a acuzat pe Costica Dobre ca ar fi fost turnator la Securitate si ca ar fi delapidat 15.000 de lire sterline de la Ambasada Romåniei din Londra. Dobre a recunoscut ca in 1992 a fost condamnat la 5 ani de inchisoare, dar acuzatiile ar fi fost sustinute cu probe false. Astazi, Costica Dobre, botezat „Ioan“, este si cetatean englez

Printr-o scrisoare deschisa transmisa presedintelui Traian Basescu, unul dintre fostii lideri ai minerilor din Valea Jiului din 1977, Costica Dobre, afirma ca in Raportul Tismaneanu au fost publicate „intentionat“ afirmatii si relatari false cu privire la persoana sa. Dobre atrage atentia ca in raportul mentionat prenumele sau nu a fost reprodus corect, in loc de Costica fiind trecut Ioan. Acesta este motivul pentru care Costica Dobre considera ca drepturile sale au fost serios compromise „de presedintele Romaniei personal“. De altfel, Dobre a avut serioase probleme in anii ’90, generate de aceasta confuzie, mai ales cand a cerut azil politic in Anglia si a fost obligat sa demonstreze ca, impotriva zvonurilor, el a fost unul dintre liderii minerilor din Valea Jiului-1977. In consecinta, el il someaza pe Traian Basescu sa publice „scuze si corectii complete“ pe site-ul Presedintiei si „in cele mai citite cotidiane centrale din Romania“, amenintand ca va cere si plata unor „daune substantiale pentru a compensa pagubele“ pe care i le-ar fi adus Raportul Tismaneanu.

Fostul lider din Valea Jiului a declansat anul trecut un scandal dupa ce ne-a declarat ca, in 1990, Virgil Magureanu i-ar fi cerut sa-l asasineze pe generalul de Securitate Emil Macri. In replica, fostul sef al SRI l-a acuzat pe Costica Dobre ca ar fi fost turnator la Securitate si ca ar fi delapidat 15.000 de lire sterline de la Ambasada Romaniei din Londra. Dobre a recunoscut ca in 1992 a fost condamnat la 5 ani de inchisoare, dar acuzatiile ar fi fost sustinute cu probe false. Astazi, Costica Dobre, botezat „Ioan“, este si cetatean englez.

Echipa de istorici coordonata de Vladimir Tismaneanu a comis cel putin o eroare in raportul de condamnare a regimului comunist, document dat publicitatii la sfarsitul anului trecut. Astfel, incercand sa prezinte revolta minerilor din Valea Jiului, izbucnita in august 1977, autorii raportului au reprodus, fara o cercetare amanuntita, numele unuia dintre liderii miscarii greviste ca fiind Ioan Dobre. Daca ar fi consultat cu seriozitate documentele din arhive, istoricii lui Tismaneanu n-ar fi cazut in plasa dezinformarii tesute de fosta Securitate cu privire la identitatea reala a unuia dintre conducatorii grevistilor din Valea Jiului. Astfel, membrii comisiei ar fi aflat ca, imediat dupa greva din 1977, a fost lansat zvonul ca unul dintre liderii minerilor se numea Ioan Dobre, iar, ulterior, zvonul a fost completat cu „informatia“ privind moartea accidentala a acestuia. In realitate insa, „Ioan“ era Costica si nu murise, ci intrase in anturajul lui Virgil Magureanu, pe atunci asistent universitar la Academia Stefan Gheorghiu. Ulterior, in 1990, Costica Dobre a redevenit disident, ridicandu-se impotriva FSN si a lui Ion Iliescu, el fiind apoi constrans sa ceara azil politic in Marea Britanie. Gestul l-a costat destul de scump pe proaspatul azilant, Dobre fiind acuzat de delapidarea a catorva mii de lire sterline de la Ambasada romana din Londra, unde a functionat o vreme ca angajat. Pe baza acestei acuzatii, in 1992 Costica Dobre a fost condamnat, in lipsa, la 5 ani de inchisoare de catre Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti. Dupa 14 ani de tacere, Dobre a revenit in atentia opiniei publice din Romania cand, printr-o scrisoare adresata ziarului Gardianul, el a facut dezvaluiri incendiare despre fostul sef al SRI Virgil Magureanu si despre complotul anticeausist in care a fost atras de catre acesta. Dobre l-a acuzat public pe Magureanu ca, in 1990, i-ar fi cerut sa-l asasineze pe fostul sef al Directiei a II-a a Securitatii, generalul Emil Macri. Magureanu a afirmat ca l-a cunoscut pe Costica Dobre, dar ca, dupa ce l-a atras in anturajul sau, acesta ar fi devenit informator al Securitatii, in legatura generalului Macri, cel care se ocupa de anchetarea grupului grevist din Valea Jiului. Mai mult, Magureanu a afirmat ca Dobre ar fi furnizat Securitatii informatii inclusiv cu privire la activitatea grupului Iliescu-Magureanu care complota impotriva lui Nicolae Ceausescu.

Scrisoare deschisa

Prezentam mai jos scrisoarea deschisa adresata de Costica Dobre Presedintelui Traian Basescu prin intermediul cotidianului Gardianul:

„In atentia Domnului Traian Basescu
Re: Afirmatiile false si relatarile privind numele meu, Costica Dobre, ca lider al grevei minerilor din Valea Jiului – 1977, din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (paginile 347, 348).
Afirmatiile si relatarile false se refera la liderul grevei minerilor drept Ioan Dobre, o persoana diferita, in loc de Costica Dobre. De asemenea, aceleasi afirmatii si relatari false se refera la sursele care spun ca as fi murit.
Consider ca aceste afirmatii si relatari false sunt deosebit de ametitoare, mai ales din perspectiva faptului ca Amnesty International a publicat o erata in Amnesty International News, May 1977 (probabil 1997 – n.red.), volumul 27, nr. 3, dupa cum urmeaza: „In aliniatul despre Romania din Raportul Amnesty International pe 1979, AI a afirmat ca «unele rapoarte... au sustinut ca unul dintre liderii grevei, numit Dobre, a murit dupa ce a fost calcat de o masina, in circumstante niciodata investigate corect de Politie». La acea vreme, era imposibil pentru AI sa confirme sau sa probeze aceste relatari. AI isi exprima satisfactia pentru informatia ca Costica Dobre, un prizonier de constiinta si unul dintre liderii grevei minerilor din Romania in 1977, este in viata si traieste cu familia sa in Marea Britanie“. Inainte de aceasta corectura, pe 28 aprilie 1994, am primit o scrisoare de la AI continand informatiile complete pe care aceste afirmatii si relatari false s-au bazat. In aceasta scrisoare, AI afirma: „Domnule Dobre, am primit scrisoarea dumneavoastra prin care cereati informatii despre relatarile AI cu privire la greva minerilor din Valea Jiului si la persecutia liderilor grevei. Apreciem preocuparea dvs. ca unele relatari se refera la un lider al grevei numit Ioan Dobre care ar fi fost ucis intr-un accident de masina cateva saptamani dupa greva... Mare parte din aceste informatii (false - nota mea) au venit la AI prin scrisori sau telefoane catre Radio Europa Libera, care le-a publicat in rapoarte... Initial cand AI a primit relatari despre greva din Valea Jiului, se stia despre unul dintre liderii grevei ca se numeste Dobre, nume de familie. In primavara lui 1979, un fost miner din Lupeni a trimis catre AI o descriere mai completa a evenimentelor care au urmat grevei din 1977, referindu-se la liderul grevei drept Ioan Dobre, un inginer. Aceasta sursa, care sustinea ca il stie pe Ioan Dobre personal, a afirmat ca Ioan Dobre a fost ucis
intr-un accident de masina la cateva saptamani dupa greva“.
Intr-o alta scrisoare, datata 12 august 1994, AI afirma: „Domnule Dobre referitor la scrisoarea din 28 aprilie, vreau sa lamuresc faptul ca, din cauza dificultatii de a obtine informatii credibile din Romania anilor ’70, am publicat la sfarsitul anilor ’70 informatii despre numele si asasinarea liderului grevei minerilor din Valea Jiului 1977, care apoi s-au dovedit a fi incorecte. Intr-o prima instanta, am avut doar numele de familie - Dobre. Mai tarziu, ni s-a spus ca prenumele lui era Ioan, dar in 1979 am fost informati ca liderul grevei in cauza se numea de fapt Costica Dobre si ca era in viata. Acum sustinem ca aceasta informatie a fost corecta, iar prima nu a fost“.
In legatura cu afirmatiile si relatarile false continute in Raportul Final, Comisia Prezidentiala stia din 1997 ca informatia era probabil gresita. Comisia Prezidentiala stia cu siguranta in 2005 despre relatarile mele cu privire la greva din Valea Jiului 1977 (vezi „Lupeni ’77. Sfanta Varvara versus Tanti Varvara“, de Mihai Barbu si Marian Boboc - Deva, Editura Corvin, 2005).
Drepturile mele au fost in mod serios compromise de Comisia Prezidentiala si de presedintele Romaniei personal.
Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania contine afirmatii si relatari false dupa cum sustin mai sus, care au fost publicate intr-un spirit de neglijenta intentionata fata de adevar. Rezultatul este ca drepturile mele elementare sunt grav si tipator compromise.
Scopul acestei scrisori deschise este invitarea presedintelui Romaniei sa publice scuze si corectii complete, ai caror termeni vor fi stabiliti de comun acord, pe site-ul Presedintiei - www.presidency.ro si in cele mai citite cotidiane centrale din Romania si sa imi plateasca danune substantiale pentru a compensa dupa pagubele pe care Raportul Final mi l-a cauzat. De asemenea voi cere asigurari ca Presedintia nu va repeta niciuna din aceste relatari si afirmatii false, fie pe web site, fie in alta parte.
Viteza si felul in care veti raspunde la aceasta scrisoare deschisa va influenta compensatiile pe care le voi accepta pentru a rezolva aceasta problema. Va cer un raspuns satisfacator pana cel tarziu vineri, 12 ianuarie 2007. Dupa  aceasta perioada imi rezerv toate drepturile.
Cu incredere, Costica Dobre“

Ioan, file false de raport prezidential

Reproducem, mai jos, controversatul fragment din Raportul Tismaneanu cu privire la greva minerilor din Valea Jiului-1977 (pag.347-348).

„Trebuie mentionat ca greva minerilor din Valea Jiului a fost, în esenta, o greva defensiva, provocata de revenirea la programul de lucru de opt ore, nerespectarea zilelor de repaos, penalizarile pentru nerespectarea normelor cu pâna la 30-35% din salarii, înasprirea legislatiei privind pensionarea - este vorba de Legea 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala - pe fondul înrautatirii generale a conditiilor de munca si de viata din Valea Jiului. Grevistii au ales un comitet de greva condus de trei persoane: doi ingineri - Ioan Dobre si Jurca, precum si „o femeie din activul de partid si de UTC de la Lupeni“. A fost înfiintat si un post de coordonare a grevei, în cladirea unei statii de pompare de la Mina Lupeni. Cei trei lideri improvizati ai minerilor au pregatit o lista de 17 revendicari, aprobata de ansamblul participantilor, pe care au cerut sa o prezinte personal lui Nicolae Ceausescu. Pe data de 2 august, autoritatile au trimis la fata locului, pentru a negocia cu grevistii, o delegatie compusa din înalti demnitari, condusa de doi membri CPEx: Ilie Verdet, prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri, si Gheorghe Pana presedintele Consiliului Central al UGSR si ministru al Muncii. Tratativele însa esueaza, minerii exprimându-si neîncrederea totala în echipa respectiva. Au fost luati ostatici si obligati sa-l contacteze telefonic pe Ceausescu, pentru a-i cere sa vina la fata locului. A doua zi, pe 3 august, acesta a sosit în Valea Jiului. Aflat în fata grevistilor, Ceausescu a fost constrâns sa se declare de acord cu toate revendicarile acestora, inclusiv cu cererea de a nu pedepsi pe nimeni pentru participarea la greva. În consecinta, minerii au decis sa reia lucrul, unii intrând în schimb chiar în aceeasi zi.“