Religie

Ortodoxia, la rascruce. Traim oare vremurile Apocalipsei?

Miercurea viitoare, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va discuta si-si va face cunoscuta pozitia referitoare la problema cipurilor biometrice si a fatidicului numar al Fiarei, 666, care au adus ingrijorare in randurile credinciosilor nostri. Biserica Ortodoxa Bulgara este pe punctul de a se scinda. Noul Patriarh rus nu se poate intalni curand cu Papa de la Roma din cauza prozelitismului catolic in spatiul fost sovietic, in timp ce Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, face eforturi disperate pentru organizarea si desfasurarea unui sinod pan-ortodox. Am enumerat numai cateva situatii care reclama o radiografiere a starii Ortodoxiei, intr-un moment in care se discuta tot mai des despre o criza in sanul acestei Bisericii si, de ce nu, chiar despre apropierea vremurilor apocaliptice.

Este greu sa dai verdicte, sa emiti pareri sau ipoteze despre starea actuala a Ortodoxiei, de vreme ce evenimentele se succed cu o incredibila repeziciune. Criza financiar-economica generata de “marea finanta mondiala”, cum declara un influent om politic de la noi, isi propaga si ea dureroasele efecte afectand semnificativ si domeniul spiritual. Dar poate cea mai socanta stire care zguduie in aceste zile Ortodoxia este cea referitoare la posibila schisma din Biserica Ortodoxa Bulgara. Poate pentru ca nu s-a discutat prea mult despre ea sau poate pentru ca abia acum a iesit la suprafata denota intr-adevar o posibila criza a Ortodoxiei.

Disputele si tensiunile dintre fratii ortodocsi
Sa enumeram numai cateva stari tensionale din sanul Ortodoxiei pentru a intelege ca traim intr-adevar vremuri delicate: Raporturile Bisericii Ortodoxe Romane cu Biserica Ortodoxa Rusa sunt afectate de reactivarea episcopiilor din Basarabia; in Bulgaria, doua brate ale aceleiasi Biserici Ortodoxe isi disputa  patrimoniul si canonicitatea prin tribunale europene; Patriarhia Moscovei nu poate accepta rolul de “primus inter pares” jucat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I si nici recunoasterea de catre acesta a autonomiei Bisericii Ortodoxe din Estonia, aflata in perioada sovietica in spatiul canonic gestionat de Moscova; In Ucraina, Biserica s-a scindat deja, iar fostul teritoriu canonic din aceasta tara este disputat intre doua, trei sau chiar patru Biserici; Biserica Greciei, tara cu o traditie ortodoxa conservatoare, a fost infranta in batalia cu guvernul care a promovat o lege care legalizeaza incinerarea mortilor; Sfantul Munte Athos este zguduit la intervale de timp de un conflict intern legat de parintii de la Manastirea Esfigmenu, care nu recunosc autoritatea Patriarhului Bartolomeu I, ca sa nu mai vorbim despre situatia Bisericii Ortodoxe Sarbe care, dupa declararea independentei provinciei Kosovo, a pierdut practic inima spirituala care ii asigura speranta supravietuirii de veacuri. La toate acestea se mai adauga confictele patrimoniale si nu numai cu Biserica Greco-Catolica sau cu Bisericile Maghiare Istorice din Romania, Polonia, Ucraina si nu in ultimul rand dialogul cu celelalte Biserici crestine nefinalizat cu hotarari ferme, care tine departe inca data la care se poate vorbi despre mult dorita unitate crestina. Nu excludem din aceasta enumerare efectele secularizarii asupra vietii crestine, ale migratiei, sectarismului agresiv, a ateismului, problemelor familiei si tinerilor, cu toate consecintele lor, carora Bisericile Ortodoxe sunt chemate sa le gaseasca raspunsuri.

O hotarâre care trebuie sa aduca liniste
Nu este de mirare ca in aceste conditii, un sinod pan-ortodox este mai mult decat necesar, iar lumea crestina trebuie sa-si regaseasca echilibrul in vocea unica a Bisericii din care face parte. Poate este vremea muceniciei, cum spune parintele Iustin Parvu, pentru a reda viguoarea si forta credintei secolelor de prigoana, pentru ca credinciosii, intr-o alta forma, suporta prigoana epocii. Credem ca a sosit vremea retrairii ortodoxiei in tiparele ei jertfelnice. Revenind la noi, speram ca Sinodul de miercurea viitoare va trebui sa aduca, prin hotararea sa, liniste in randul credinciosilor speriati de consecintele utilizarii noilor cipuri biometrice si a semnului Fiarei, caci, asa cum spune Evanghelistul, “Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal. (Matei 24:36 )